Medicul român care a reușit imposibilul într-o perioadă dificilă. Cine a fost Gheorghe Marinescu [VIDEO]
This browser does not support the video element.
Gheorghe Marinescu, născut în data de 28 februarie 1863, la București, a fost, fără dar și poate, un nume de referință în lumea medicinei și neurologiei românești.
Profesor la Facultatea de Medicină din București și membru al Academiei Române, Marinescu a fost un pionier în domeniul său, fiind recunoscut pentru contribuțiile semnificative și pentru fondarea Școlii Românești de Neurologie.
Începuturile unui medic de renume
Marinescu și-a început parcursul academic la Facultatea de Medicină din București, după absolvirea Seminarului Central în 1882.
Cu sprijinul lui Victor Babeș, un alt gigant al medicinei românești, Marinescu și-a continuat studiile la Paris, unde a lucrat în laboratorul condus de faimosul neurolog Jean-Martin Charcot.
Aici, a colaborat și a interacționat cu alte figuri ilustre precum Pierre Marie, Joseph Babinski și Fulgence Raymond. Experiența sa internațională a continuat în Germania, Anglia, Belgia și Italia, unde aprofundat cunoștințele sale în domeniul neurologiei.
În 1897, Marinescu și-a susținut teza de doctorat la Facultatea de Medicină din Paris, marcând un moment important în cariera sa.
Întors în țară, a preluat funcția de șef al serviciului de boli nervoase la Spitalul Pantelimon și a devenit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din București.
Vezi și: Savantul român care a murit pentru știință. Tragica soartă a medicului Nicolae Ionescu-Sisești
Gheorghe Marinescu
Cum a apărut filmul „Tulburările mersului în hemiplegia organică”
Una dintre contribuțiile sale remarcabile a fost realizarea primului film științific din lume în 1898, în colaborare cu operatorul Constantin M. Popescu.
Acest film, intitulat „Tulburările mersului în hemiplegia organică”, a reprezentat o premieră în domeniul medical și a marcat o nouă eră în cercetarea bolilor neurologice.
Marinescu a rămas în strânsă legătură cu comunitatea științifică internațională și a publicat numeroase lucrări în limba franceză. A colaborat cu alți mari oameni de știință și a fost apreciat pentru contribuțiile sale în diverse domenii ale neurologiei.
Printre contribuțiile sale notabile se numără cercetările privind troficitatea reflexă, neuronofagia, reflexul palmo-mentonier și descrierea unui sindrom neurologic ereditar cunoscut sub numele de Sindromul Marinesco-Sjögren.
Gheorghe Marinescu a fost nu doar un cercetător remarcabil, ci și un profesor respectat, cu un talent deosebit de a-și transmite cunoștințele mai departe și de a inspira noi generații de medici și cercetători.
Moartea sa, din 1938, a reprezentat o pierdere pentru comunitatea medicală românească și internațională, dar moștenirea sa continuă să trăiască prin contribuțiile sale deosebite la progresul neurologiei și al științei în general.